Corbii de piatra

O bisericuta rupestra, altare pagane de sacrificiu, cetatea lui Dromichetes si alte urme ale unui trecut fabulos.

Pe partea cealalta a raului Doamnei se vede stanca Doamnei, iar alaturi sus, daca vrei poti intra în inima muntelui. Un urias sta de paza în apropiere. Ai grija, nu face prostii, pentru ca la mica distanta e tribunalul lui Neagoe Basarab.

N-a fost nevoie sa colindam întreg judetul ca sa aflam o serie întreaga de legende sau constructii vechi de când lumea. Le-am gasit pe toate într-un singur loc, la Corbi, la distanta de numai cativa km de Satul de Vacanta Bradulet, la poalele Fagarasilor.

Ne deschide poarta o batrâna sprijinita în toiag, mama Uta, pe care o cheama de fapt Maria. E ca si cum ai fi deschis poarta altei lumi.Curtea se termina cu un zid de piatra înalt de vreo 50 de metri. Un "val" împietrit sta deasupra capetelor noastre sub care te poti adaposti. Legenda spune ca uriasii, care au trait în timpuri imemoriale, ar fi dat stâncilor formele acestea bizare. Altii spun ca dacii le-au cioplit.

De pe tavanul colosului curge fara încetare un fir de apa care se varsa intr-o scobitura perfect circulara si adanca, sapata in piatra. "Ce e cu asta, cine-a facut-o, cum a fost facuta?"…

Vedem masa uriasului, coltul de lup si mai ales piciorul acela ciudat, gamba care se vede iesind din peretele de stanca. Ajungem în fata uriasului. E inalt de câtiva metri. În zidul drept iese în relief "aratarea". Capul i-a cazut în iarba. E un craniu imens, cu doua cavitati, unde erau ochii. Nasul i-a sarit ceva mai încolo. Sunt doua nari de dimensiuni înfricosatoare.
Se zice ca în acest loc a fost instanta domnitorului Neagoe Basarab, unde se judecau, o data pe an, diverse pricini ale boierilor sau taranilor. Si tot legenda spune ca pe aceste meleaguri, înghesuite între stânci abrupte, s-ar fi retras pâlcuri ale armatei lui Mihai Viteazul, dupa ce voievodul a fost ucis.

La celalalt capat al stâncii se afla o cavitate sapata în inima muntelui. Tremuri la gandul miilor de ani care au curs peste toate acestea, al sutelor de generatii care au pipait stanca. Istoria locului este halucinanta si nu cred ca mai exista in Romania un loc ca acesta. Crucile crestine sunt pur si simplu adaugate peste ceva mult mai vechi, emanatia stranie a locului acestuia iti strange inima si iti taie rasuflarea. Ceea ce a fost candva o grota naturala, locuita probabil de la facerea lumii, s-a transformat in lacas de cult. Este biserica rupestra. Se spune ca tot dacii ar fi sapat-o. Aici isi tinea comorile regele de sus, de pe Plai. A fost loc de ruga politeist pe timpul carpilor, apoi al geto-dacilor.

Devine loc de intalnire a primilor crestini, apoi s-a transformat in bazilica; secolele 4-5, gotii daltuiesc hruba. Secolele 11-13, noi modificari de stil. Doamna Clara, sotia lui Alexandru Basarab, intemeiaza aici un puternic centru catolic.

Un culoar secret, pe care mergeai de-a busilea, ar fi existat cu sute de ani în urma. Numai pe acolo intrau oamenii, ca sa ajunga în caverna, sa se fereasca din calea navalitorilor. Este singura biserica din Romania care are doua altare si cel mai vechi lacas de cult rupestru. Localnicii se închina la icoane faurite in secolul al XII-lea, în timp ce pictura rezista si azi, desi a fost realizata cu cinci sute de ani în urma de un mester numit Stefan Zugravu, fiind cel mai vechi ansamblu pictural original din Romania.

Satenii au refacut, în parte, biserica, în 1889, dupa ce zidul exterior s-a surpat chiar în noaptea de Înviere.

Alaturi se afla chiliile rupestre. Sapate în stânca lucioasa, cavernele rotunde, ar fi fost cândva locuite de calugari. Deasupra chiliilor, pe un platou mângâiat de soare, a fost un altar dacic. Am auzit de la localnici ca si în ziua de azi se mai duc unii oameni la altar si se roaga, în perioadele de seceta, sa vina ploaia. Vedem locul unde se faceau sacrificii. Pe o lespede, nu departe de biserica rupestra, stramosii nostri sacrificau animale. Se mai observa si azi jgheaburile pe unde se scurgea sângele animalelor sau chiar sange omenesc.

Si mai e ceva de zis despre aceste locuri. Neamul Corvinestilor se trage din Corbi, plaiul numit "al oii", Transalpina, cea mai frumoasa vale din Valachia, numele initial al familiei fiind Corbin, iar legendarul Iancu Corvinul Valahul unul dintre "mosii descalecatori, mare erou al crestinatatii”, afirma cronica ungureasca a lui Ioan Listus, episcopul ungur din Vesprin in 1568.

Acolo, sus, deasupra raului, sunt ultimele pietre ale castelului lui Voicu Corbin, fiul lui Serb, tatal lui Iancu Corvin de Hunedoara, cel care a pastrat pentru totdeauna blazonul corbului, transformandu-l intr-un semn al regilor.

Zdrelea si Romanas

Comuna asta a fost ultimul loc în care partizanii au luptat împotriva comunismului. Cei din urma haiduci ai Fagarasului au fost anihilati de trupele de Securitate, în 1958, în padurile din preajma satului Poinarei. Oamenii de acolo au pus mâna de la mâna, dupa 1990, iar truda lor a însemnat un mic muzeu în care poti afla mai multe despre acele timpuri tragice.

Poti vedea si Piatra lui Zdrelea Haiducul capitanul, fratele de cruce al lui Tudor Vladimirescu. Unii dintre batrani poarta centuri ca ale haiducului Zdrelea.

Povestea haiducului Sandu Corbu zis Zdrelea:

S-a nascut la 1790 "chiar aci, sub malu ista de piatra". Cum a fost sluga la boier, cum s-a legat frate de cruce cu Tudor Vladimirescu, cum s-a facut popa dupa ce a fost in Rusia, cum s-a raspopit si a ajuns capitan in oastea lui Tudor si cum, dupa moartea lui Tudor la Golesti, ajunge haiduc faimos, care ataca radvanele cu marfuri prin partile Muscelului impreuna cu Romanas. "Asta, dom-le, era ca argintu viu, acuma era la Dunare, acuma trecea muntii in Ardeal, si tot ce lua dadea la saraci... stii matale cum a murit Zdrelea?... impuscat cu glonte din argint."
Localitatea musteste de istorie si legende.

Plaiul de Mijloc

Dincolo de peretele vertical, deasupra Bisericii de Piatra a Corbilor, pe Plaiul de Mijloc, se afla cetatea despre care legendele povestesc ca zgaria cerul cu turnurile sale si ca soarele palea in fata stralucirii bogatiilor sale, din ale carei ruine oamenii locului au scos piatra cioplita pentru case timp de sute de ani si ale carei comori le mai cauta si acum. Inainte, cei care sapau acolo dupa piatra gaseau felurite fiare in pamant si oase de oameni si de cai si oasele laolalta se ingropau la loc, pentru ca duhurile razboinicilor pagani sa nu se duca dupa ciobani in munte.
Altii spun ca acolo a fost cetatea de piatra a unui mare imparat care-a trait dupa potop si ca in grotele si in pesterile de sub coasta de piatra, unde acum este manastirea, el isi ascundea comorile nenumarate, o cetate pe timpul cand nici Domnul Iisus nu era nascut si pe cand lumea toata era pagana.

Sunt ruinele cetatii regelui get precrestin Dromichetes - “regele din cer", cel care l-a invins pe Lisimach. Gezidava a fost unul dintre centrele de putere ale dacilor carpi, iar despre faimoasa cetate solara cercetatorii confirma ca ar fi ascuns bogatii imense. Mai gasim urmele oamenilor de acum mii de ani, locurile acestea stranii purtand incrustate in ele memoria potopului; triburile de carpi isi ascuteau sabiile de piatra in vale, iar pe stancile dimprejur strajerii regelui pazeau cetatatea si tezaurul.

Acolo sus se observa conturul, de jur-imprejur, al unui val de pamant urias, care traverseaza platoul de la est la vest. Da, suntem cu adevarat in interiorul acestui perimetru, chiar in centrul sau. Zidurile cele grele mai razbesc si-acum pe sub iarba, numai sa ai ochi de vazut si urechi de auzit. Conturul e prea drept, prea regulat, cu forme prea precise ca sa fie naturale.

"Pe Jgheaburi atunci curgea aur curat, amestecat cu nisip, iar pe malul celalalt, peste Piatra Doamnei, la Chiliile din munte, stateau razboinicii lui la panda, si multi au poftit la comorile lui, numai ca dansul pe toti i-a infrant. Multe se spun si multe vei afla despre vagaunile de pe Apa Doamnei si despre ce-or fost oamenii pe-aicea, numai dupa aur sa nu umbli, orice-ai auzi, ca mai de primejdie decat comorile paganilor nimic nu-i sub Coastele Corbilor."

Cruci tarzii, alaturi de semne solare, ovaluri bizare taiate in parti egale, zvastici curioase care nu au nici o legatura cu timpurile moderne, ci mai curand cu un cult al soarelui si al unor zei uitati. Aici s-au gasit varfuri din piatra, topoare, unelte si arme, tot felul de sabii si vase iar deasupra uriasului zid natural din stanca s-au gasit cutite de cremene din neolitic.

De aici se vede Setu, acoperit de zapada, unul dintre colosii Fagarasului. Prin Nucsoara ajungi la Poienile Vâlsanului, zona turistica apartinand de comunele Corbi si Bradulet.

Traversam raul, urcam dealul pe drumul carului si imediat dupa coborare facem stanga, iar dupa cateva sute de metri ne-am intors in locul de unde am plecat, “Satul de Vacanta Bradulet”

   Inapoi Mai departe